Din cauza hoțiilor din Teatrul Național, „gospodãrite“ de
Gasparik…
Actrițele riscã sã joace fãrã
lenjerie intimã, iar actorii
doar în bugyilaris!
Preambul:
Bună ziua, muritorilor!
Ceva îmi spune că această ediție a ziarului
CONTROVERSE este așteptată cu nerăbdarea și patima cu
care pelerinii credincioși așteaptă, an după an, să se închine
la Sfintele Moaște ale Sfintei Cuvioase Parascheva… Și
știu că nu greșesc deloc, căci vânzoleala care s-a iscat,
odată ce-am făcut public subiectul legat de mocirla din
interiorul Teatrului Național din Tg Mureș, a fost una ce va
rămâne veci, de pomină! Pentru mine și anturajul meu, cel
puțin!
S-o iau însă în ordinea cronologică…
Înainte de toate, trebuie spus faptul că mai toate
ziarele gratuite ale ediției trecute, și care au fost
împrăștiate în parcarea din fața intrării în Teatrul
Național, au fost „colectate“ de către directorul Pal Attila,
cu o viteză pătimașă, ca nu cumva să ajungă vreun ziar la vreunul dintre angajații instituției. „Muncă“ făcută în zadar,
căci ziarele noastre ajunseseră deja în interiorul instituției, ba, mai mult chiar… pe email, fiecare actor, tehnician sau
femeie de serviciu, angajați ai instituției teatrale și-au primit ziarul în format pdf, citibil și descărcabil în orice
calculator. Astfel, fiecare angajat din interiorul instituției teatrale a putut lua la cunoștință despre cuprinsul
dezvăluirilor mele. Iar ulterior, în doar câteva zile, subiectul s-a și aflat pe buzele tuturor târgumureșenilor interesați
de subiect și care mai sunt preocupați de ceea ce se întâmplă în societatea mureșeană.
După prima zi de șoc emoțional, am primit un telefon de la directorul artistic Nicu Mihoc, care m-a felicitat pentru
abordarea avută, cu o precizare: va trebui să mă dea în judecată, pentru că el nu este răspunzător de înființarea
Asociației care purta numele identic cu al Companiei „Liviu Rebreanu“ și despre care afirmasem că este folosită pentru
„căpușeala“ financiară a Teatrului Național, ci alții sunt vinovații! „Alții“… Mihoc lăsând clar să se înțeleagă că e vorba de
directorul general Gasparik Attila și Pal Attila, directorul său adjunct, pe care Gasparik îl adusese tocmai din Secuime,
ca să-i facă mendrele! I-am răspuns actorului că, atâta vreme cât drumul spre Tribunal îi este pavat doar cu intenții
bune… nu-mi rămânea decât să-i urez sănătate și urma să bem o bere în pauza dintre procese… Ce altceva îi puteam
spune actorului care, odată ajuns director artistic, răspunzând de soarta secției române a Teatrului Național din Tg
Mureș, nu făcuse altceva în ultimii ani, decât să conducă prin abuz de putere și influență, destinele secției românești,
luându-și partea leului din fiecare contract teatral în care s-a implicat, fără să-l mai intereseze de calitatea pieselor de
teatru românești, atât de mult lipsite de pe scena „Naționalului“ mureșean?
Spre marea mea surpriză, cu toate că la urechi îmi ajungeau zilnic zvonuri, care spuneau că voi fi dat în judecată
de mai toată suflarea din interiorul Teatrului Național… fie om, câine sau pisică… la doar câteva zile de la apariția
ziarului controversat, apare pe internet un fel de luare de poziție publică, a directorului general Gasparik Attila, care în
linii mari, spunea ceva de genul, (citez din memorie!):… „Nu vom uza de dreptul la replică, din următoarele motive; autorul
a lansat atacuri denigratoare la adresa persoanelor indicate în articol, pe două direcții… una care vizează viața personală
iar cealaltă profesională… și chiar dacă există mijloace legale de natură să le protejeze viața privată, și doar în măsura
în care vor exista „ecouri“ capabile să afecteze imaginea și activitatea instituției, abia atunci vom decide asupra modului
de acțiune împotriva autorului articolului“… Etc! Semnat… repet, Gasparik Attila Csaba!
No… ce aș mai fi putut spune, când printr-un asemenea comunicat, Gasparik le-a dat limpede de înțeles angajaților
săi, să stea pe curu’ lor și să nu facă prostia să treacă peste el, intentându-mi cine știe ce proces de intenție? Mi-era
limpede și că Gasparik nu era încă pregătit să facă față acuzațiilor mele, știind că prea multe argumente nu are în
favoarea sa. Îmi doream doar să nu facă cumva prostia să îmi solicite vreo întâlnire, la care să-mi ceară să las baltă
subiectul…
Iar Gasparik nu a făcut prostia aceasta, ci alta… Și-a dat arama pe față!
Subit, m-am pomenit sunat de către ANAF, care brusc și-a manifestat dorința de a-mi face o vizită de lucru,
inopinată, la firmă! Și cum nu avusesem niciodată „onoarea“ de-a fi călcat de inspectorii fiscali de la ANAF, am și fost de
acord cu controlul. Nu că aș fi putut refuza un control de la ANAF însă… atunci când e „cu dedicație“, mie îmi vine
precum apa la moară… căci îmi oferă ocazia să mai scap de câte-un funcționar corupt, reclamându-l la DGI-ul ANAF-ului!
Nu și de această dată, căci știindu-mi firma în regulă, m-am hotărât să mă folosesc public, în avantajul meu, de
controlul de la ANAF, așa încât mi-am văzut de ale mele, în vreme ce inspectorii de la ANAF… în realitate, două doamne
drăguțe foc, care își cunoșteau meseria și se vedea de la distanță că vor să fie cât mai echidistante față de orice
interpretare aș fi putut da controlului inopinat… repet, cele două funcționare mi-au luat firma la puri(fi)cat, începând
cu… „epoca medievală!“
Glumesc desigur și am și de ce, căci satisfacție mai mare nu poți avea decât atunci când ești felicitat, după un
control la sânge făcut de ANAF, pentru modul în care angajații și colaboratorii firmei tale știu să-și facă treaba! Prin
urmare, am reușit să trec cu bine, de un control inopinat făcut de ANAF… repet, „cu dedicație“… întrebările la cafea,
care aveau nevoie de un răspuns fiind; „cine se afla în spatele ziarului“… „de ce era distribuit ziarul gratuit“ și „în ce
tiraje“!
Bineânțeles că am dat cărțile pe față și le-am explicat celor două inspectoare, cum merge treaba cu ziarul…
punctând faptul, că nimic pe lumea asta nu mă va împiedica să-l editez și să-l distribui gratuit cititorilor interesați,
indiferent cine este subiectul care mi-a căzut în labă și pe cine are în spate!
Nu știu dacă Gasparik, via Iren Deneș … șefa Agenției Județene a Finanțelor județului Mureș, ambii colegi de
UDMR, a înțeles în final cine se află în spatele ziarului sau de ce îl distribui gratuit, însă are timp să se tot edifice. Întrun
viitor apropiat sau mai îndepărtat!
Până atunci… haideți să spunem lucrurilor pe nume! În baza actelor oficiale! Iar dacă unora le mai arde apoi să se
judece cu mine, să nu uite că dacă vor pierde în instanță, chiar dacă nu-mi plac banii nemunciți, (sâc!) le voi lua averea
personală și salariile babane! Deh… reversul medaliei!
No… să purcedem la treabă!
Adică… la „acuzații denigratoare“! Nu-i așa, mon cher Gasparik?
Julien Tănase
