HUSAR, de la Cuvântul Liber, este un plagiator!
Bine te-am regăsit, cititorule. Şi pe tine, stimată cititoare…
Scriu articolul de faţă, fără să simt vreun sentiment! Nici de înţelegere, dar nici de compasiune. Şi nici revoltă nu simt. Nu simt absolut nimic, fapt ce mă pune pe gânduri. Cu siguranţă, nu aceeaşi stare de spirit aş fi avut, în urmă cu ceva ani. Nu, pus în faţa unui asemenea subiect. Acum însă…
Nu îl cunosc pe Ioan Husar! Nici nu ştiu dacă am schimbat vreun cuvânt, în peste 20 de ani, de când fac presă în acest judeţ. De salutat, ne-om fi salutat, căci ţine de politeţea din fiecare dintre noi. Însă, doar la atât s-au putut rezuma întâlnirile mele, cu acest personaj. Iar memoria nu-mi joacă încă, feste.
Se bârfeşte prin târg, că în trecut, Husar ar fi fost informator al Securităţii, infiltrat în perioada comunistă, în redacţia ziarului „Steaua Roşie“. Alţii spun că ar fi fost securist, încadrat în rândurile celor de la Secu. Şi că acum, Ioan Husar primeşte încă pensie militară. Alături de alte pensii. Bârfe… ca toate bârfele.
Ca să clarifc lucrurile, m-am adresat direct CNSAS-ului, posesorul Arhivelor fostei Securităţi, şi am solicitat oficial, să mi se spună, dacă Ioan Husar are dosar ca informator, sau ca fost securist. Dacă are… căci încă nu am primit nici un răspuns. Cu această ocazie, află şi Ioan Husar, direct de la sursă, că am fost ceva vreme, pe urmele sale.
Dacă răspunsul de la CNSAS va fi afirmativ, Ioan Husar va mai avea o cruce, atârnată de-asupra capului! A 2-a cruce, căci pe prima, i-o pun eu astăzi, scriind acest articol! Şi doar bunul D-zeu îl mai poate ierta de păcate, căci eu sunt doar un biet muritor!
Îl acuz public, pe Ioan Husar, de plagiat! Îl acuz public, pe Ioan Husar, redactorul-şef de la Cuvântul Liber, de plagiat şi de faptul că, de când a ajuns la conducerea cotidianului Cuvântul Liber, a fost şi continuă să fie, doar un individ abject, un biet neica nimeni, ce nu avea şi nu are ce căuta în breasla noastră, a ziariştilor!
Îl acuz pe Ioan Husar, redactorul-şef de la Cuvântul Liber, că odată ajuns la conducerea Cuvântului Liber, s-a fofilat, precum ultimul mişel, în breasla noastră, a jurnaliştilor, bătându-şi joc de profesia de ziarist. De cuvântul scris. De frumoasa limbă română, însăşi.
Se întoarce Lădariu în mormânt, băi nene, din cauza faptelor tale, abjecte! S-a dus dracului, tot trecutul plin de istorie al cotidianului Cuvântul Liber! S-au dus dracului, toţi anii de istorie publicaţi în paginile lui şi scrişi cu patimă românească, alteori cu obidă dar întotdeauna, cu bună credinţă şi cu iubire de români, de către toţi ziariştii care l-au urmat pe maestrul Lădariu, încă de la începutul apariţiei ziarului!
……..
-continuare –
de Julien Tănase
