După cum am promis în ediţia trecută a ziarului ”Controverse”, în acest număr voi face câteva dezvăluiri legate de unele aspecte, mai puţin cunoscute, din culisele vieţii unora dintre semenii noştri, care altminteri, nu e deloc greu de imaginat că actualmente, îşi trăiesc vieţile într-un bon-ton, monoton şi plictisitor, scăldat în razele fierbinţi ale soarelui de vară.
Cum însă greşelile făcute de-a lungul vieţii, se pare că întotdeauna, vor ajunge tot în această viaţă, să te tragă de mânecă… mai jos vă prezint o asemenea situaţiune. Cu menţiunea folosită stereotip, de către Justiţie; „Prezumţia de nevinovăţie… bla… bla… bla…!”
Şi-acum, să facem prezentările:
LIFE STORY:
FLORIN VÎLNEI!
Care poliţist din judeţul Mureş, cinstit ori ba, în funcţie sau retras în civilie, nu-l cunoaşte? Şi cum să nu-l cunoască, dacă „primo”; Vîlnei şi-a făcut practica prin birourile IPJ-ului mureşean, iar „secundo”; acelaşi Florin Vîlnei conduce şi-acum… (spre marea mea mirare!) Federaţia Naţională a Sindicatelor din Poliţie „SED LEX”! Prin urmare, se ştie despre cine vorbesc, nu-i aşa?
SORIN MUREŞAN, zis şi „Luduşanu”!
Om de afaceri din Luduş, cu veleităţi de infractor! Dovedit ca infractor de coana Lege, cu acte în regulă, nu pe vorbe… Atât în străinătate, cât şi în Mureş!
Alături de el… atâţia alţi infractori, de le-am uitat numărul!
STORY 1:
Ei bine… pentru cine nu ştie, în tinereţele sale aventuriere, actualu’ sindicalist-şef Florin Vîlnei a lucrat în IPJ-ul mureşean, aciuit taman pe la compartimentul „Paşapoarte”.
Şi tot prin aceea perioadă, Florin Vîlnei a avut un accident de maşină, ocazie cu care a lovit o biată bătrânică. O… nu vă speriaţi!… Nu s-a lăsat cu mortăciuni, însă Vîlnei s-a pricopsit cu-n dosar penal, pentru că aşa era corect (şi în acele vremuri…) şi aşa spunea şi coana Lege!
Cu toate astea, pentru că şi pe la noi, deh… „pentru unii, coana Lege-i mumă, iar pentru alţii ciumă”… în viaţa lu Vîlnei a apărut Sorin Mureşan zis „Luduşanu” care, ca orice om de afaceri cu fleru’ dezvoltat, a realizat imediat că Vîlnei e om cu un mare potenţial, astfel că l-a prezentat procurorului Alin Lazăr – între noi fie vorba, consătean, fost cumnat, prieten şi tovarăş în toate cele, gândite dar nevorbite – procuror care, precum un magician, l-a scăpat pe Vîlnei de respectivul dosar penal.
Şi cum o mână spală pe alta, Sorin şi Vîlnei au şi demarat o amplă afacere, de mare profit, din care au avut de câştigat, ATENŢIE!… mai toţi interlopii din Mureş şi nu numai!
STORY 2:
Pe scurt, cum funcţiona această afacere?
E simplu, dar trebuie să fac o scurtă paranteză, pentru a avea tabloul ceva mai complex.
Deci… Vorbim acum de anii de dinainte de anul 2007, când România a intrat în Europa. După cum tot românu’ îşi aminteşte, până la aceea dată, toţi cei care ne dorisem să vedem Europa şi lumea întreagă, nu putusem circula prin lume decât în baza paşaportului. Ori, mulţi dintre semenii noştri, odată ajunşi în străinătate, îşi şi dăduseră în petec, ocupându-se cu tot felul de nenorociri care au determinat autorităţile ţărilor respective, care avuseseră plăcerea de-a face cunoştinţă cu românii, să le pună interdicţie de intrare în ţările respective. Asta… aşa, din bun simţ!
STORY 3:
Ei… şi acum să revenim la afacerea făcută de Sorin Mureşan zis „Luduşanu’“ şi Vîlnei, poliţistu’ de la Paşapoarte Mureş!
Într-un timp relativ scurt, c-am cât a durat până ce şi-a făcut Sorin Mureşan marketing-ul biznis-ului… din gură-n gură, că OLX-u nu exista la aceea vreme… mai toţi interlopii şi/sau persoanele care aveau interdicţie de intrare pentru ţările europene, au ajuns să apeleze la Sorin Mureşan care, ajunsese de notorietate pentru oferta sa, de paşapoarte „curate”!
Mai precis, paşapoartele erau făcute pe numele unor români care până atunci nu ieşiseră deloc din ţară şi nu văzuseră veci, cum arată o vacă elveţiană de culoare albastră, precum apare în reclama pentru ciocolată, în schimb fotografia din paşaport era a clientului român, care intenţiona să reintre în Europa, unde avea interdicţie!
Bineînţeles că au fost şi cazuri de români, care au apelat la un asemenea tertip doar ca să scape de urmărirea Interpolului, şi vă las să vă imaginaţi şi singuri, ce alte motive mai puteau avea cei care au apelat la serviciile oferite de Sorin Mureşan şi Florin Vîlnei!
Cert este că afacerea celor doi „întreprinzători”, a fost pentru ceva vreme… unii spun 6 luni… alţii, de minim 1 an de zile… extrem de înfloritoare.
Imaginaţi-vă că pentru un asemenea serviciu, se plăteau sume între 5000 şi 10.000 mărci germane sau dolari, trecându-se ulterior la euro.
De câştigat, avea de câştigat toată lumea; cumpărătorul se alegea cu un paşaport emis pe numele unui român care, în cele mai dese cazuri, din cauza sărăciei şi văzând teancul de valută fluturată prin faţa ochilor, îşi dădea repede acordul să-şi facă un paşaport turistic, că doar nu îl costa nimic şi nici nu trebuia să plece, de nebun, prin lume, în vreme ce Sorin şi Vîlnei împărţeau banii pe din două. Sorin pentru că făcea rost de românii săraci cu duhu şi prin buzunare, convinşi să accepte să-şi „doneze“ paşaportul contra cost, iar Vîlnei, pentru că lipea pe paşaportul „special”, fotografia altuia decât a posesorului! Că de clienţi certaţi cu legile europene, nu duceau lipsă!
Bineânţeles că au existat şi cazuri în care cumpărătorul se alegea cu un paşaport emis pe numele vreunui român care nu ştia absolut nimic de întreaga tărăşenie, şi fiind cioban la oi şi aflat în vârful munţilor, alături de mioarele şi câinii lui ciobăneşti, nici prin cap nu-i trecea că undeva, în lumea asta… numele lui băga groaza în curvele de pe bulevardele spaniole, sau era căutat de poliţia vreunui orăşel european, pentru cine ştie ce faptă reprobabilă.
Au existat şi asemenea cazuri însă, asupra tuturor acestor aspecte, în final s-a lăsat liniştea protectoare a coanei Corupţii!
Final de STORY 1:
Mai precis… profitabila afacere cu paşapoarte „speciale”, a fost pusă pe butuci, din cauza unui alt poliţist, de la acelaşi serviciu în care lucra şi Vîlnei şi care, în poza pe care trebuia s-o aplice pe un paşaport „special”… şi-a recunoscut un vecin/un fost cumnat, care îi era dator cu ceva bani. Şi cum acelaşi poliţist cu simţ de observaţie dezvoltat, a realizat că paşaportul nu figura defel pe numele celui din poză, l-a întrebat pe Vîlnei, ce-i cu „eroarea” aia, din documente. (!)
Şi… spre mândria şi cinstea profesională a bravei instituţii a Poliţiei Române… când Vâlnei a vrut să-i cumpere poliţistului cu simţ de observaţie, tăcerea şi chiar să-l bage în penala afacere, poliţistul cinstit s-a dus glonţ, să se plângă şefilor!
Vedeţi voi… din cauza cinstei acelui poliţist, nici acum nu am reuşit să aflu despre cine a fost vorba!
Pe poliţistul în cauză, în final, ori l-a dat cinstea afară din casă… pardon, din serviciu… ori… l-au ascuns bine de tot, şefii de-atunci, ai Poliţiei Române, căci un lucru e cert; în judeţul Mureş a sosit val-vârtej, ditamai Corpul de Control al Ministerului de Interne.
De unde ştiu de această vizită de lucru a şefilor de prin IGPR? E simplu…
Şi acu’, după atata amar de ani, trecuţi de la evenimentele prezentate mai sus, locuitorii din oraşul Luduş îşi amintesc, e drept, cu nostalgie-n priviri, că a fost pentru prima oară în viaţa lor de muritori, când l-au văzut pe dl Cotta Nicolae, comandantul de-atunci, al Poliţiei din Luduş, îmbrăcat la urgenţă, în uniforma de „dom’ inspector”! Memorabil eveniment, nu-i aşa?
Final de STORY 2:
Finalul acestei întregi tărăşenii a fost unul… cum altfel, dacă nu dramatic?!
Dramatic pentru buzunarele lui Sorin Mureşan zis „Luduşanu”, dramatic pentru buzunarele lui Florin Vîlnei care dăduse de gustul banilor, şi-ntr-un final… dramatic şi pentru conducerea Poliţiei Române care, cu siguranţă, ca să nu afle omologii din ţările europene, de invazia infractorilor români, „acoperiţi” de paşapoarte false şi care au năpădit bătrâna Europă precum buruienile după ploaie, au preferat să muşamalizeze întreaga „afacere”, de nici musca să n-auză!
Şi… se pare că, dacă Florin Vîlnei a avut un viitor remarcant, de a ajuns ca până în ziua de astăzi, să conducă un sindicat poliţienesc, înseamnă că secretul a fost păstrat, cu străşnicie, ani la rând.
Şi totuşi… STORY be continue:
Recent şi din neatenţie, calc iar pe urmele lui Sorin Mureşan zis „Luduşanu”. Repet… din neatenţie Sorine, nu te speria aşa! Doar m-am oprit la timp!…
Ei bine… ce credeţi că-mi aud urechile?
Nişte băieţi de toată isprava, mi-au confirmat o bârfă care circula de ceva vreme prin judeţ, precum meningita sau febra porcină, şi care spunea că mai nou, c-am de vreun anişor încoace, luduşanu Sorin Mureşan, ori de câte ori vroia să-şi pună la respect şi să-şi intimideze adversarii în afaceri, îi ameninţa cu unu’, pe nume „Generalu’”, aflat în Capitală, în umbra lui Gabriel Oprea, securistul-politician-mahăr peste UNPR şi posesor al unui doctorat în fals. Şi acel „General”, se părea că avea obiceiul să-i sune pe adversarii lu’ Sorin Mureşan, ca să-i convingă să fie băieţi de salon.
Vă imaginaţi ce ochi am făcut, când am aflat că „Generalu’” era, nimeni altul decât… Florin Vîlnei?
Gata pentru ediţia aceasta. A sosit momentul să scriu „Finita la comedia”!
Dar… parcă mai lipseşte ceva, nu-i aşa? Da… aveţi dreptate…
NOTĂ:
Rog Conducerea actuală a Poliţiei Judeţene Mureş, să caute în baza de date, paşaportul/paşapoartele eliberate pe numele numitului LAZĂR NICOLAE. Din Aţintiş, jud. Mureş. Actualmente plecat prin Italia. Cu buletinu’…
Şi… să se compare mutra care apare în Cartea de Identitate a acestui individ, cu mutra din paşapoartele eliberate pe numele său. Şi luaţi-o ceva mai din urmă, cu număratul…
Mai ofer moca, o informaţie; la nivelul Interpol-ului spaniol, există deja o anchetă în lucru, cu privire la cele semnalate de mine, în acest articol.
Nu ştiu în ce stadiu se află acum ancheta, însă mă aştept ca în curând, o delegaţie de oameni ai legii europeni, să ajungă şi-n România. Pe urmele unor paşapoarte „speciale“!
Sunt curios, cum se va finaliza întreaga tărăşenie. Nu ştiu ce mă face să cred că de astă dată, nu ne va mai aprecia nimeni creativitatea şi ingeniozitatea de care iată, dovedim că dăm, mai mereu dovadă!
Promit că vă ţin la curent, în funcţie de derularea evenimentelor.
Julien Tănase
