Rămân o doamnă,
chiar și-n
Pandemie!
Suntem în plină Pandemie. E o realitate. Chiar dacă pentru politicieni,
Pandemia există ori ba, în funcţie de interesele lor. Oamenii însă mor… Cu zecile…
Cu sutele… Cu miile chiar. Iar aceste tragedii, nu se vor opri, curând. În nici un caz, la
pocnetul din degete, al vreunui politician.
Restricţiile impuse de guvernare, au fost scrise pe capota limuzinei de lux a
preşedintelui Iohannis, grăbit să plece în Egipt şi Scoţia, să vadă Piramidele şi
probabil, să caute celebrul monstru, din Loch Ness. În urma lui, haos în ţară.
Cei vaccinaţi trebuie să prezinte dovezi că sunt vaccinaţi, ca să intre în instituţii
sau centre comerciale, în vreme ce angajaţii acestor unităţi, sunt doar într-o mică
măsură vaccinaţi. De râsul curcilor!
M-am dus la Mall, să-i cumpăr copilului meu o haină de toamnă, iar paznicul
de la intrare nu m-a lăsat să intru, până nu i-am prezentat certificatul verde. El însă,
nu era vaccinat. Şi mi-a spus-o, zâmbind. Ca şi cum, eu eram o proastă din târg,
care s-a lăsat vaccinată ca oile, c-aşa cerea guvernarea.
Mi-a venit să-i urez; „…!“. „Inconştientule!“… Dar, sunt o doamnă!
Am trecut prin boală, realizând că am fost la un pas să cedez. Il auzeam pe
sotul meu, cum se ruga pentru mine, în camera alăturată. Şi nici bunul Dzeu nu m-a
lăsat. El, căci în aceea perioadă, vaccin nu exista. Iar oamenii mureau pe capete.
Astăzi, avem un vaccin! Un vaccin care face diferenţa. Diferenţa între viaţă şi
moarte. Cu toate astea, lumea în jurul meu, iar moare. Şi continuă să moară.
Am realizat că va trebui să mă obişnuiesc cu gândul, că de-acum îmi voi trăi
viaţa, presărată de veşti. De veşti, despre decese ale cunoscuţilor. Poate chiar
despre decese ale apropiaţilor, ce nu sunt protejaţi împotriva Pandemiei. M-am
împăcat însă cu gândul.
Nu-mi voi răci gura de pomană, încercând să influenţez pe careva. Că e vital
să te vaccinezi. Că altfel, mori! Categoric, nu!
În schimb, îmi voi cumpăra mai multe haine cernite. Nu te poţi duce la o
înmormântare, în roşu. Nu-i aşa?
Iar coliva, aşa cum e făcută în Ardeal, îmi place. Chiar dacă, excesul de zahăr,
îmi cam ridică glicemia.
Magda M.M.
